Sunday, March 26, 2006
Mândria de a fi inginer
Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare
Mândria de a fi inginer
A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiratia si verva din plicul cu praf alb, rãspunzând totodatã la numele de "Gheorghe, Andrei Gheorghe", declara cã inginerii nu pot fi considerati intelectuali.
Suficientã vreme pentru a mã calma. Din pãcate, un recent articol de presã (când am sã gãsesc referinta am sã o trec în aceastã parantezã) separã iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeti tâind o brazdã într-o groapã de bãlegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai putin, cã PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanisti avocatii). Mã rog, afirmatia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsã. Ce m-a enervat însã este cã în articol au fost grupate câteva pãreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legãturã cu profesia de inginer, care încercau
sã explice aceastã polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafatã (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisã de balena societãtii civile românesti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definitie concisã, emisã, probabil, între douã cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceausescu. Sau cam asa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru cã de fapt ei sunt tehnicienii lui
Ceausescu. În mod normal, aici ar trebui sã bag o tiradã asupra utilitãtii inginerului în societate,
sã-i sugerez doamnei Pipi-pipi sã renunte la computerul pe care îsi scrie emanatiile (nu sunt sigur cã foloseste asa ceva, totusi), sau sã-i sugerez cã ar fi cu vreo douã sute de kilograme mai slabã dacã ar merge pe jos în loc sã foloseascã masini sau alte mijloace de transport, sau cã în lipsa inginerilor ea ar trebui sã stea afarã în frig, neîncãpând pe gura pesterii... Dar nu vreau sã spun aceste lucruri, pentru cã sunt prea simtit. În schimb, voi încerca sã explic hoardei umaniste ce creaturã este inginerul.
Sã începem cu începutul...
Scoala generalã si liceul
Foarte rar inginerul strãluceste la învãtãturã, nu pentru cã nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru cã nu suportã sã învete pe de rost texte si comentarii la limba românã, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamnã cã urãste materiile respective - poate citi cu plãcere o carte, doar cã îl enerveazã notiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru cã inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesitã matematicã, asa cã nu are de ales si o va învãta. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasã, viitorul inginer va avea satisfactia cã el este posesorul unor cunostinte si abilitãti pe care colegii lui le vãd inaccesibile, si în acelasi timp poate sã-si spunã linistit cã nu ar fi o mare problemã pentru el sã exceleze la celelalte materii, doar cã nu vrea. El e cool.
Facultatea
Inginerul nu se streseazã foarte mult în facultate... desi are de mers la laboratoare si are de fãcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gãsi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba. Pe când studentii celorlalte facultãti sunt lipsiti de griji ca pasãrea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de pradã: 90% din timp doarme si se joacã, dar în restul de 10% reuseste sã mobilizeze o impresionantã energie în scopul finalizãrii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteazã pentru el, cu suficientã cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupã ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitãti impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.
Locul de muncã
Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacã îi place ceea ce face sau dacã este al dracului de bine plãtit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacã era s-ar fi fãcut economist sau avocat), dar nu-i place nici sã facã implozie intestinalã. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sã mentinã ritmul de viatã din facultate, 90% frecat de mentã, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasã. În general este un tip orientat, care dacã vede cã meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezitã sã se reprofileze. "Lipsa lui de culturã", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de soarece de laborator" nu-l încurcã: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura
Cultura nu este o componentã vitalã a unui inginer, dar nu este obligatoriu sã lipseascã. Un inginer va citi o carte, va asculta muzicã si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plãcere, fãrã sã se gândescã la faptul cã prin asta el îsi face upgrade la nivelul de culturã. Dacã preferã o carte care descrie o metodã ingenioasã de a lichida pe cineva, urmatã de o metodã si mai ingenioasã pentru aflarea vinovatului, în locul unei cãrti care descrie lamentãrile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauzã, asta e pentru simplul motiv cã inginerul nu are chef sã vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lãuda altora cu cât de cult
este el. Dacã preferã sã vadã cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideazã câte 50 de dobitoci per film în loc sã vadã "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru cã filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodatã poezie, decât dacã vrea sã impresioneze o femeie, ceea ce pânã la urmã este un lucru lãudabil si îl iertãm.
Etica
Adevãratul punct slab al inginerului este etica, si probabil cã acolo bate si madam Pipi-Pipi când
vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupã sã construiascã dispozitive, fãrã sã-si facã prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de naturã financiarã. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru cã sunt plãtiti pentru asta (dar nu stricã) si nici pentru cã le-ar place foarte mult sã ucidã oameni (nu mai mult ca altor bãrbati, cel putin), ci pentru cã sunt dispozitive complexe, de înaltã precizie, si e o plãcere sã arate cã pot face asa ceva. E cool!
Acasã
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi... cu exceptia faptului cã el
este în stare sã schimbe un bec ars, sã monteze o prizã sau un întrerupãtor, sau un cablu TV, si nu trebuie sã ducã calculatorul la reparat dacã are un virus sau dacã vrea sã-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.
Rezultate
Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregãtirea de specialitate...
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor
dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software...
Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societãtii (asta pentru cã eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru cã ei singuri probabil cã-si închipuie cã trebuie doar sã existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseazã de la un an la altul, si este clar cã ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastrã).
Dar scopul umanistilor?
Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi?
Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba.
Voi nu.
Deci ciocul mic!
Sursa: The NET
Mândria de a fi inginer
A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiratia si verva din plicul cu praf alb, rãspunzând totodatã la numele de "Gheorghe, Andrei Gheorghe", declara cã inginerii nu pot fi considerati intelectuali.
Suficientã vreme pentru a mã calma. Din pãcate, un recent articol de presã (când am sã gãsesc referinta am sã o trec în aceastã parantezã) separã iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeti tâind o brazdã într-o groapã de bãlegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai putin, cã PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanisti avocatii). Mã rog, afirmatia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsã. Ce m-a enervat însã este cã în articol au fost grupate câteva pãreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legãturã cu profesia de inginer, care încercau
sã explice aceastã polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafatã (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisã de balena societãtii civile românesti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definitie concisã, emisã, probabil, între douã cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceausescu. Sau cam asa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru cã de fapt ei sunt tehnicienii lui
Ceausescu. În mod normal, aici ar trebui sã bag o tiradã asupra utilitãtii inginerului în societate,
sã-i sugerez doamnei Pipi-pipi sã renunte la computerul pe care îsi scrie emanatiile (nu sunt sigur cã foloseste asa ceva, totusi), sau sã-i sugerez cã ar fi cu vreo douã sute de kilograme mai slabã dacã ar merge pe jos în loc sã foloseascã masini sau alte mijloace de transport, sau cã în lipsa inginerilor ea ar trebui sã stea afarã în frig, neîncãpând pe gura pesterii... Dar nu vreau sã spun aceste lucruri, pentru cã sunt prea simtit. În schimb, voi încerca sã explic hoardei umaniste ce creaturã este inginerul.
Sã începem cu începutul...
Scoala generalã si liceul
Foarte rar inginerul strãluceste la învãtãturã, nu pentru cã nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru cã nu suportã sã învete pe de rost texte si comentarii la limba românã, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamnã cã urãste materiile respective - poate citi cu plãcere o carte, doar cã îl enerveazã notiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru cã inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesitã matematicã, asa cã nu are de ales si o va învãta. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasã, viitorul inginer va avea satisfactia cã el este posesorul unor cunostinte si abilitãti pe care colegii lui le vãd inaccesibile, si în acelasi timp poate sã-si spunã linistit cã nu ar fi o mare problemã pentru el sã exceleze la celelalte materii, doar cã nu vrea. El e cool.
Facultatea
Inginerul nu se streseazã foarte mult în facultate... desi are de mers la laboratoare si are de fãcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gãsi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba. Pe când studentii celorlalte facultãti sunt lipsiti de griji ca pasãrea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de pradã: 90% din timp doarme si se joacã, dar în restul de 10% reuseste sã mobilizeze o impresionantã energie în scopul finalizãrii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteazã pentru el, cu suficientã cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupã ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitãti impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.
Locul de muncã
Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacã îi place ceea ce face sau dacã este al dracului de bine plãtit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacã era s-ar fi fãcut economist sau avocat), dar nu-i place nici sã facã implozie intestinalã. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sã mentinã ritmul de viatã din facultate, 90% frecat de mentã, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasã. În general este un tip orientat, care dacã vede cã meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezitã sã se reprofileze. "Lipsa lui de culturã", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de soarece de laborator" nu-l încurcã: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.
Cultura
Cultura nu este o componentã vitalã a unui inginer, dar nu este obligatoriu sã lipseascã. Un inginer va citi o carte, va asculta muzicã si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plãcere, fãrã sã se gândescã la faptul cã prin asta el îsi face upgrade la nivelul de culturã. Dacã preferã o carte care descrie o metodã ingenioasã de a lichida pe cineva, urmatã de o metodã si mai ingenioasã pentru aflarea vinovatului, în locul unei cãrti care descrie lamentãrile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauzã, asta e pentru simplul motiv cã inginerul nu are chef sã vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lãuda altora cu cât de cult
este el. Dacã preferã sã vadã cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideazã câte 50 de dobitoci per film în loc sã vadã "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru cã filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodatã poezie, decât dacã vrea sã impresioneze o femeie, ceea ce pânã la urmã este un lucru lãudabil si îl iertãm.
Etica
Adevãratul punct slab al inginerului este etica, si probabil cã acolo bate si madam Pipi-Pipi când
vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupã sã construiascã dispozitive, fãrã sã-si facã prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de naturã financiarã. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru cã sunt plãtiti pentru asta (dar nu stricã) si nici pentru cã le-ar place foarte mult sã ucidã oameni (nu mai mult ca altor bãrbati, cel putin), ci pentru cã sunt dispozitive complexe, de înaltã precizie, si e o plãcere sã arate cã pot face asa ceva. E cool!
Acasã
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi... cu exceptia faptului cã el
este în stare sã schimbe un bec ars, sã monteze o prizã sau un întrerupãtor, sau un cablu TV, si nu trebuie sã ducã calculatorul la reparat dacã are un virus sau dacã vrea sã-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.
Rezultate
Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregãtirea de specialitate...
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor
dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software...
Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societãtii (asta pentru cã eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru cã ei singuri probabil cã-si închipuie cã trebuie doar sã existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseazã de la un an la altul, si este clar cã ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastrã).
Dar scopul umanistilor?
Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi?
Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba.
Voi nu.
Deci ciocul mic!
Sursa: The NET
